Mereu m-am intrebat de ce se face atata caz cu gravidele, de ce toata lumea le sufla-n fund si se poarta cu manusi cu ele "ca nu sunt bolnave"!!!!
Si uite ca am aflat:
-In primele 3 si ultimele 3 luni de sarcina orice soc emotional sau fizic poate provoca un avort spontan.
- Nu ai voie sa fii constipata sau deranjata la burta, sa bei alcool, sa fumezi sa te distrezi prea mult, sa te enervezi, sa dansezi hore si sarbe pe la nunti, mai nimic.
Chiar trebuie sa-ti iei rolul de mama din primele saptamani, si va zic ca nu pare chiar asa usor, daca o faci cu responsabilitate.
Plus ca inevitabil, fiind constienta de toate astea si dorindu-ti mult acest bebe, se instaleaza si un pui de paranoia si n-ai risca nici sa dai un partz prea tare, nu cumva sa nu dauneze copilului.
Si ma uit acum la gramada de tiganci care fac plozi cu duiumul si-i nasc sanatosi fara nici o masura de precatutie. Mama imi zice ca "alea sunt calite" dar daca ma vede ca stau cu fundu pe ciment se uita urat la mine.
E normal cand ai ceva de pret (in burta) sa te porti cu grija. Si nu pentru noi ne facem griji, ci pentru bebeii de cateva zile/saptamani/luni care depind atat de mult de confortul nostru.
Am elucidat treaba asta cu "nu sunt bolnave", a mai ramas una:
De ce gravidele spun "suntem bine, ne este putin foame, ne...ne...ne ?!?!
Eu vreau sa cred ca din momentul in care iti bate inima capeti si un caracter, si nu e cazul sa vorbesc in numele bebelusului, mai ales ca n-am de unde sa stiu ce face/simte el acolo.
Ma rog doar sa fie totul bine si sa iasa la timp, sa putem purta o discutie "matura", fara tras de obrajori, lu-lu-lu si mi-mi-mi
:)
