Eram in interviu, si domnul care tocmai imi spunea ca l-am impresionat cu entuziasmul cu care vroiam sa ma implic in noul proiect, imi pune in fata cana lui de cafea,goala.
Eu ma uit la el,ii zambesc si iau cana hotarata.
Ma gandesc: daca implica sa fac si cafeaua, cred ca vor trebui sa mai puna la salariu. In fond,nu e o munca murdara,dar secretarele sunt platite separat.
El crezand ca stiu ce vrea sa zica,se uita putin mirat: Spune-mi ce vezi
Clar. Acum e momentul sa-i demonstrez cata imaginatie am,sa vada ce minte deschisa si ce vocabular posed (in engleza).
Am observat imediat ca ma reflect in smaltul albastru, dar ca ceea ce vad este distorsionat. Am facut o stupida interpretare a desenului facut de zat pe peretii interiori, si am vorbit despre viitor si prezent.
Aiurea!
Dl. Lopez ia cana in mana si-mi spune zambind ironic: ai vazut tot ce e detaliu,tot ce e ascuns si ce ar putea iesi dintr-un nimic. Ce n-ai vazut insa e ca ti in mana o cana goala. Si ca aceasta cana statea pe o masa,la care doi oameni discutau afaceri. N-ai vazut esentialul.
M-am rusinat. Si are dreptate.
De multe ori cautam idealul intr-un lucru real,care poate fi mai folositor luat ca atare.
marți, 9 septembrie 2008
marți, 1 iulie 2008
Roman
In luna martie am fost prima oara pe o platforma marina. Mi-a placut atat de mult incat m-a inspirat sa scriu un roman. Am scris inceputul.
Am in minte tot scheletul povestirii,dar nu-l pot imbraca deloc. Inchid ochii si-i vad fiecre scena pusa pe marile ecrane, fiecare detaliu de decor,trasaturile actorilor, emotiile pe care le transmit, dar cum ma pun la calculator sa scriu dispare tot.
M-am gandit ca poate ar trebui sa-l scriu direct ca scenariu, am povestit catorva despre ce este vorba si mi-au spus ca daca este scris bine, merita o ecranizare (mai ales ca acum publicul este foarte variat si critica mai ingaduitoare ca in alte timpuri).
Dar am ajuns in momentul in care caracterul principal trebuie sa se remarce prin autenticitate, trebuie sa faca ceva la care nu se pricepe si-n acelasi timp trebuie sa para profesionist. Ca mine cu incercarea asta...
Daca o sa reuseasca el, o sa reusesc si eu...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)